Fetelooor!! Exista viata si dupa o despartire! Se poate trai si daca nu e nimeni langa voi sa va spuna “te iubesc” (si de cele mai multe ori sa fie fals).

Daca ma duc la un interviu , nu ma intreaba nimeni iubita cui sunt sau daca adorm in fiecare noapte in bratele unui mincinos. Si nu, nu scriu postul asta din frustrarea mea proprie, din suferinta sau eu stiu ce alte idei.  Scriu asta doar pentru ca m-am saturat sa fiu prietena care incurajeaza fetele. Nu inteleg de ce trebuie sa ajungeti in situatia asta.

Da, fetele sunt fiinte sensibile. Dar trebuie sa fim si puternice cateodata. Viitorul unei persoane nu trebuie sa graviteze mereu in jurul persoanei de langa ea si daca totul s-a destramat sa se ajunga la depresii si la alte lucruri mai grave. Toate avem un viitor in fata indiferent de cine va fi langa noi.

Trebuie sa ii apreciem insa pe cei care stiu sa ne faca sa ne dorim sa fim in preajma lor, sa fim cateodata doar cate un satelit in jurul lor, dar care sa ne protejeze, iubeasca si sa ne aprecieze pentru ceea ce suntem. Aud prea des totusi expresia: “O stii pe tipa aia? Cum nu? E prietena tipului ala care…” Invers eu nu prea aud. Poate doar intre doua fete cand barfesc un baiat si spun ca nu e disponibil pentru ca are prietena. Dar aproape niciodata un baiat nu are eticheta de “iubitul/prietenul unei fete”. Nu-i normal.

Poate eu pot sa vorbesc pentru ca nu am trecut prin situatii asemanatoare si chiar daca am suferit din cauza baietilor am trecut repede peste si mi-am concentrat atentia asupra altor activitati precum scoala, cititul, iesirile cu prietenii. Am incercat sa invat orice lucru bun din orice relatia si apoi am trecut peste. Greu, usor, nu conteaza. Dar fara drame.

Cat oare sa suporti ca femeie? Cat sa mai acceptati sa fiti calcate in picioare si sa va lasati batjocorite de barbati care nu-si pot demonstra barbatia decat jignind sau lovind (nici nu vreau sa imi imaginez) o femeie?

Si daca vreti sa traiti in universul asta defect, atunci lasati-va tratate ca niste jucarii stricate si uitati ca odata, demult aveati o calitate numita demnitate. Dar nu mai trageti pe nimeni in aceasta lume!

Daca nu se afla in situatia asta in mod direct, orice fata are o cunostiinta care e asa. De ce trebuie sa stim ca exista femei care uita cat s-au chinuit stramosii nostri pentru a le oferi un loc in societate? De ce sa ne luptam in fiecare zi cu fete care vor sa fie in umbra barbatilor, pentru ca asa au invatat de la mame, sau asa au vazut la cea mai buna prietena? Sunt de acord sa va creati propria lume, dar ramaneti acolo inchise in ea, daca nu mai exista nicio sansa sa iesiti! Dar lasati alte fete sa stie ca exista viata si dupa despartire!

Exista viata si daca esti singura! Exista si fara barbati care sa grativeze in jurul fetelor! Si mai ales exista si fara un imbecil care sa se simta mai presus de tine, doar pentru ca a fost nascut cu ceva in plus.

Punct. From Bucharest!

nu plâng

nu se închid în casă

știu să treacă peste greutăți

se iubesc

se respectă

nu se lasă influiențate

sunt independente

se uită cu mândrie în oglindă

știu ce vor de la viață

nu au universul construit de alții

nu gravitează ca un satelit în jurul unui băiat

Reprezentăm sexul frumos, dar nu înseamnă că trebuie să uităm să fim puternice!

And don’t worry…I love my bf! :X

Pentru prietenii mei, Alina, Andreea și Robert! Să nu îndrăznească nimeni să vă supere de ziua voastră! :*

Pentru ce-i care se simt singuri uneori.

Aceste strategii sunt inventate pentru a ne spori valoarea și controlul pe care îl avem în relațiile de orice gen și pentru a bate bărbații cu propriile arme; pe principiul mega-vehiculat în reclame că, dacă arătăm foarte hot, putem obține absolut orice, de la popularitate până la cei mai doriți burlaci. Astfel ne pliem mințile și trupurile pe fanteziile masculine pentru a ne simți puternice și demne de apreciere.

Trăim în vremuri în care sunt valorizate accesoriile și gadget-urile. În argoul contemporan, sânii femeilor sunt deja denumiți airbag-uri frontale. Metafora subliniază aspectul funcțional al femeii, care este transformată într-un obiect și privată de caracteristicile unui subiect uman.

Desigur, ne simțim bine atunci când suntem privite și dorite. În același mod în care poșeta cea mai râvnită a sezonului stârnește aplauzele tuturor fashionistelor, un look îngrijit și un corp sexy invită la admirație. Dar granița dintre lucrurile pe care le facem de dragul nostru și compromisurile la care recurgem pentru a obține validarea altora este foarte fină. De exemplu, o rinoplastie acolo unde este cazul, corectarea asimetriilor sau trecerea de la cupa A la cupa C sunt niște schimbări binevenite, dacă lipsa acestora creează un complex. Este absolut OK să vrei să te simți bine în propia piele.

A avea un trup recunoscut social declanșează o competiție acerbă a femeilor pentru a-l obține, dar totul pare să se reducă la imaginea exterioară și nimic mai mult, ca la un concurs în care premiul cel mare (bărbatul, și implicit fericirea totală), pare a fi garantat.

Dar la o femeie care își dorește buzele Angelinei, fundul lui Jennifer Lopez și sânii Pamelei concomitent (și chiar are de când să facă toate demersurile pentru a le obține) este evident că vrea mai mult decât să intre în normalitate sau să nu permită defetelor să îi umbrească personalitatea. Ea își dorește putere, influiență și crede că așa le poate obține. Și, din păcate, câteodată această rețetă chiar funcționează dacă o luăm ca model pe Simona Sensual.

Punctul de pornire al celebrității și al succesului ei personal și financiar au fost sânii imenși obținuți prin operații. Personal consider ca apelul repetat și complet disperat la un număr mare de intervenții chirurgicale trimite către o serie de conflicte masive și probleme interne psihie care își găsesc calea de exprimare în aceste acțiuni. DAr chiar dacă, pentru unii bărbați, Simona are un aspect oarecum monstruos, vor fi mereu barbați care vor ști să îi aprecieze frumusețea, conturile din bancă, faima. Cu alte cuvinte, puterea.

Dar este eliberare sau subjugare sexuală să ne pretăm la acceptarea stereotipurilor conturate în secole întregi de dominatie masculină?

Totuși, bărbații sunt ușor de stârnit și de manipulat atunci când apelăm la instinctele lor primare. Frumusețea este în mod tradițional elementul de putere al femeii asupra bărbatului. Mergând pe ideea că el rezistă greu tentațiilor sexuale, aceasta devine punctul lui slab care nu va întârzia să fie exploatat de femeia care își dorește putere asupra lui. Însă, această practică este specifică unei lumi dominate de bărbați, în care femeile nu au șanse reale de reușită, ceea ce sugerează o paradigmă învechită în societatea modernă. Deci promisiunea satisfacției și un decolteu artificial care întoarce capete pot reduce creierul unui bărbat la tăcere, dar pentru cât timp??

Femeile chiar pot obține puterea, admirația și aprecierea mizând pe sexualitate, dar pe termen scurt. Atunci când este marketată ca o marfă, are o perisabilitate crescută și vine implicit la pachet și ceea ce se numește în limbaj de marketing o viață scurtă pe raft.

Oare chiar trebuie să ne contorsionăm trupurile și să ne spălăm creierele pentru a ne simți puternice, valoare și libere? Probabil că nimeni nu merită acest efort. Numai un bărbat slab și imatur se va îndrăgosti de o femeie artificială ca o păpușă Barbie. Perfecțiunea compusă din silicon și colagen nu este umană și sexy. Și nu naște iubire.

Nimic nu este mai atrăgător pentru un bărbat adevărat decât o femeie adevărată, care se mândrește cu calitățile ei și care își cunoaște defectele, le acceptă și se străduiește în fiecare zi să evolueze. Părerea mea.

Și am crescut..

Acum ne cer ei sfaturi nouă. Noi, cei pe care i-au șters la fund nu cu prea mulți ani în urmă, noi cei care ne înnodam degetele când încercam să ne legăm șireturile, care plângeam de fiecare dată când mofturile nu ne erau împlinite și care făceam fețișoare de îngerași când făceam ceva rău.

Și unde am ajuns? Ne dăm rotunzi că știm să vorbim corect și îi corectăm, când de fapt abecedarul e ultima carte deschisă, râdem ironic când nu știu să folosească ultima generație de telefoane și când nu înțeleg toate funcțiile unui laptop nou, eventual cu un măr pe el.

Știm să programăm televizorul să se închidă și ciudat este că mai rar uităm să adormim fără muzică, decât fără să ne spunem rugăciunea. Ne este mai ușor să comunicăm prin sms-uri din confortul patului nostru, decât de pe un scaun la o cafenea, citim ziare, dar nici măcar nu știm unde este chioșcul din cartier, pentru că le citim pe net și de fapt, toată viața este pe net.

Și poate câștigăm și noi bani, dar nu îi ținem în mână. Apar doar sub formă de cifre pe ecranul unui dispozitiv, pentru că ne plac cardurile. Și nu mergem la doctori. Citim forum-uri și ne dăm singuri un diagnostic. Apoi ne comandăm medicamente online. Și suntem sănătoși. Suntem împotriva sistemului și semnăm tot felul de petiții, care nu se materializează niciodată în nimic. O dublă negație, care în cazul de față nu se anulează, ci întărește negația. De ce? Pentru că așa vreau eu! Pentru că este blogul meu, pentru că am tăiat din dex cuvântul jurnal și pentru că nu vreau să dezamăgesc generația.

Noi facem, noi spunem, noi controlăm. Cei mari au pierdut ritmul dezvoltării, iar cei mici nu știu și cum era în trecut. Orice variantă am lua, putem să fim superiori. Ne iubim cu pasiune și nu mai există dragoste la prima vedere. Există rețele de socializare, care te scutesc de întâlniri cu un necunoscut. Părinții noștri se plimbau de mână prin parcuri, nouă ni s-a părut apusă vremea respectivă și ne plimbăm cu mâinile ținute strâns pe schimbătorul de viteze al mașinilor. Oare cum se vor plimba copii noștri?

Știm mai multe limbi străine, dar ne pricepem mai bine la ”limbi”, decât la ”străine”. Avem relații la distanță, ne monitorizăm prietenii online, considerăm pe cineva atrăgător în funcție de câte like-uri a primit la fotografia de profil.

Ei au reușit să ajungă departe chiar și fără GPS și IPhone-uri…

Am terminat facultatea și mă gândesc să dau la masterul Brand Management și Comunicare Corporatistă. O persoană dragă mie la vârsta mea, își dorea să devină profesoară.

Am crescut, dar nu sunt sigură că îmi place. E ca atunci când îmi spunea mama că o să mă ducă într-un loc super și așteptam două luni, eram cuminte, ascultam de toată lumea și respectam toate regulile să ajung la un concert de pian. Îmi plăcea, dar era sub așteptările mele de copil. Și da, am fost mereu cuminte să am grijă de viitorul meu, să cresc frumos. Și gata? Asta a fost tot?

P.S.: Am învățat să merg pe bicicletă și vreau una numai a mea, cu roțile albe!

Pentru că sunt puternici și în brațele noastre devin sensibili.

Pentru că ne analizează din cap până în picioare și noi ne facem că nu îi vedem.

Pentru că uneori ne suportă mofturile.

Pentru că poartă tricouri mari pe care ni le dau nouă când dormim.

Pentru că nu le place să bem prea mult, dar totuși sunt ocrotitori când nu ne mai putem purta de grijă singure.

Pentru că își cer iertare când ne așteptăm cel mai puțin.

Pentru că vin la noi când ne este dor de ei.

Pentru că pot oferi durere, dar o pot și lua în doar câteva ore.

Pentru că mănâncă mult, beau mult, dorm mult, dar și muncesc mult.

Pentru că ne consideră câteodată naive, deși putem fi mai perverse decât ei.

Pentru că au curaj să se uite după fete și de mână cu noi și asta ne amuză.

Pentru că nu toți sunt așa!

Pentru că sunt foarte diferiți.

Pentru că se pot sacrifica pentru noi mai mult decât am fi noi dispuse.

Pentru că iau atitudine atunci când ne vor.

Pentru că ne spun te iubesc în cel mai romantic și mai neașteptat mod.

Pentru că le trimitem 100 de mesaje pe care le văd, dar nu știu ce să răspundă. Numai când îți imaginezi fața lor când citesc, nu te poți supăra.

Pentru că nu se învinețesc dacă se lovesc de marginea patului.

Pentru că sunt geloși, dar nu vor să recunoască.

Pentru că îi deranjează când suntem reci, dar vor să pară puternici și spun că nu îi afectează.

Pentru că fac mai mult sport decât noi.

Pentru că atunci când se întâlnesc cu prietenii nu vorbesc despre ce buze pufoase au iubitele lor.

Pentru că știu să ne facă să ne simțim superioare câteodată, dar nu devine o obișnuință.

Pentru că oricât de puternice am părea noi, ne simțim mult mai în siguranță lângă ei.

Pentru că nu le place muzica noastră, dar totuși o suportă.

Pentru că se uită la comedii romantice și uneori chiar ne sărută la finalul filmului.

Pentru că nu o să recunoască niciodată că femeile pot conduce o mașină mai bine decât ei. Dar asta îi face adorabili.

Pentru că se aliază repede între ei.

Pentru că nu renunță la prietenii lor din cauza fetelor.

Pentru că par foarte siguri pe ei, dar regretă de multe ori deciziile luate.

Pentru că unii încearcă să nu sforăie.

Pentru că ne admiră delicatețea.

Pentru că nu au concepții legate de sex.

Pentru că ne vor mereu, oriunde și oricum. Nu îi doare capul, nu sunt somnoroși și nu li se pare niciodată prea mult.

Pentru că au ceasuri, care le dau un aer de oameni importanți.

Pentru că sunt importanți, pentru noi.

Pentru că rămân șocați când nu facem ce vor ei.

Pentru că nu îi deranjează dacă ieșim cu fetele.

Pentru că nu ne întreabă despre foștii prieteni.

Pentru că râd de inocența noastră.

Pentru că le plac animalele.

Pentru că atunci când mergem într-o călătorie ei cară bagajele cele mai mari.

Pentru că ne alintă frumos.

Pentru că uneori își aduc aminte de ziua noastră și ne fac surprize.

Pentru că nu ne înțeleg, dar își bat capul.

Pentru că deși Mircea Cărtărescu a scris: ”De ce iubim femeile?”, ei nu au citit cartea.

Există 1000 de motive pentru care am putea să iubim bărbații. Important este însă să găsim unul lângă care să radiem și căruia să îi putem dedica o listă ca cea de mai sus.

Îl priveam. I-am spus ca forma vieții, pe care forma vieții lui o ia, îl sperie. Trebuie să tai cuvântul sperie, să scriu cuvântul înspăimântată. A fost atent cu această propoziție.

Studiază bijuteriile vechi ale familiei, lucruri care pe mine nu m-au interesat niciodată, ea le evaluează pe loc. Trebuie să apară cineva în familie care să activeze valorile rămase în unghiuri moarte din rațiuni sentimentale sau de evoluție a vieții sociale a membrilor săi.

N-am scris ce trebuia. Am scris că tinerii de pe șantier nu cunosc toți importanța viitorului obiectiv. Acești tineri minunați, care nu fac niciun efort când e vorba de investiții neobișnuite, părând a cultiva astfel plăcerea aventurii, nu sunt printre cei care sunt citați la inițiativele de rutină, care fac soliditatea și suplețea efortului colectiv.

N-ați înțeles, dar efortul de a mă face înțeleasă e mai mare decât de a scrie.

Răspunsul acesta pare decupat dintr-un film romantic sau o comedie foarte bună. În realitate, nimeni nu pare să fie împlinit pe deplin. Cei care reușesc în afaceri au probleme în familie, cei care au o relație foarte bună cu partenerul au probleme financiare, tinerii care au o situație școlară excelentă nu au destui prieteni, oamenii înconjurați de prieteni se simt de cele mai multe ori singuri și neînțeleși. Oare nu putem să fim fericiți dacă nu ne împlinim toate lipsurile?

Eu mă trezesc dimineața cu o alarma care spune: Mă trezesc zâmbind în fiecare zi! (Laura Stoica – Mai frumoasă) și chiar dacă e 8 dimineața sau ora 12 (se întâmplă câteodată să am norocul să mă trezesc și la ora asta) încerc să îmi organizez ideile astfel încât să nu fie nimic deranjant pentru mine. Și da, eu chiar sunt fericită!

Totuși, urăsc oamenii care nu mă lasă să fiu așa. Sunt acei atotștiutori, acei dumnezei reîncarnați, care știu ei totul despre viață, despre tot felul de indivizi, analizează și pun sub semnul întrebării totul. Dacă spun că am făcut totul la un examen, replica lor este: Eii, n-ai de unde să știi ce notă o sa iei. Îți dai seama că mulți colegi au dat și bani, examenul ăsta nu se ia așa ușor!; tot ei sunt cei care o să spună atunci când abia ai cunoscut pe cineva și ai vrea să ai o relație: Ai grijăăă! Am mai cunoscut eu din astea/aștia ca ea/el! Nu crede nimic din ce îți spune! N-ai niciun viitor cu o persoană ca ea/el!

Dacă ai câștigat un interviu pentru un job, sigur șeful o să-ți facă avansuri, dacă o fată îl salută pe iubitul tău pe stradă, sigur e amanta lui, dacă o prietenă îți spune că astăzi nu vă puteți vedea pentru că îi este rău, sigur te minte, dacă ai cumpărat ceva ieftin la mâna a doua, sigur se va strica imediat, dacă un prieten a împrumutat bani de la tine și are telefonul închis o zi, sigur îți trage țeapă, dacă lași ceva în mașină, sigur ți-o vor sparge hoții, dacă ți-e rău, sigur ai nu ți-a priit ce ai mâncat la prânz. Nu vreți să ne mai lăsați?? Dacă avem nevoie de profeții, avem destule cărți pe care am putea să le studiem. Poate unii oameni chiar vor sa fie optimiști. Este o lege care interzice asta?

N-ai voie să ai încredere în oameni, pentru că te vor răni, nu ai voie să iubești, decât cu măsură, nu ai voie să îți arăți dragostea, nu ai voie să fii credincios, pentru că e absurd să crezi în ceva care îți spune să crezi și să nu cercetezi, nu ai voie să mănânci, să dormi, să mergi, să zâmbești. Iertați-mi impertinența, dar să respirăm avem voie?

Sau nu, nu avem voie, pentru că trăim într-un oraș care are un combinat siderurgic și aerul este foarte poluat. Cu cât respirăm mai mult cu atât crește riscul să ne îmbolnăvim și în cele din urmă vom dispărea. Și oricum nu am făcut nimic remarcabil, o să fim uitați de lume, doar pentru că am avut îndrăzneala să respirăm.

Prostii! Îmi place să am încredere în oameni și să fiu optimistă. Asta nu mi-a adus niciodată eșecul. Și acum, replica: Da, ești prea tânără, o să vezi tu mai târziu când o să dai de greutăți, cum o să fie. Vă anunț, cu regret poate pentru cei care vor rămâne surprinși, că trecerea timpului nu mă va face să mă schimb. Nu mă încadrez în profețiile astea moderne.

Visați, glumiți, iubiți, colorați-vă viața în cele mai năstrușnice culori, fugiți desculți prin viață chiar dacă asfaltul e prea fierbinte și iarba e plină de spini! Îmbrățișați-vă mai des, uitați de rigori atunci când simțiți nevoia să vă manifestați! Plânsul e bun doar când vine după o porție sănătoasă de râs! Și la final, nu uitați ca optimismul salvează vieți, pe când pesimismul nu face altceva decât să vă înrădăcineze prea mult în realitate, într-o lume care are nevoie acută de fantastic!

                                                                                                                  Sursa foto

La fel crede si americanca Helen Fisher, autoare de carti si antropolog la universitatea Rutgers din New Jersey, care considera ca exista o influenta a acestor crize asupra iubirii. Problemele financiare si teama de somaj duc la eliminarea dopaminei din creier – substanta legata de sentimentele de iubire si fericire. “Stresul poate avea ca efect o deschidere mai mare catre oameni si o apropiere intre acestia”, spune cercetatoarea. “Oamenii sunt mai receptivi la sentimentele romantice.”

Si ghiciti! Cifrele chiar ii dau dreptate. Site-urile on-line de specializare in relatii amoroase arata o crestere majora a numarului membrilor. Conform unui studiu Parship, 52% dintre persoanele singure vor sa investeasca mai mult timp si bani in cautarea unui partener. Ar trebui sa ne simtit norocosi cei care am trecut de pasul asta!

                                                                                                           Sursa Foto

Cu toate astea, sa vedem cum am putea pastra o relatie pe care o avem deja, dar care nu reactioneaza cum ar trebui la crize. Exista intotdeauna exceptii care intaresc regula.

Asadar, nu o sa va plictisesc cu reguli pe care probabil de stiti, dar macar unele basic ar fi potrivite.

Pentru EA – RAU : Nu uita niciodata de ziua ei de nastere, nici de ziua relatiei voastre, nici de ziua surorii ei, nimic! Daca nu te ajuta memoria foloseste cu incredere telefonul sau agenda electronica.

Nu purta lenjerie intima demodata. Mai e nevoie de lamuriri?

Nu incerca sa faci dragoste cu ea dupa ce ai facut un gest care a suparat-o.

Nu uita sa raspunzi la sms-urile romantice.

                                                                                                                 Sursa foto

BINE : Aminteste-i intotdeauna ca este o femeie foarte frumoasa.

Daruieste-i fara nicio ocazie speciala o declaratie sau un lucru mic doar pentru ea. Nu inteleg ideea sa oferi cadouri care sa ii aminteasca de tine. Daca va iubiti o sa fiti amandoi unul in mintea celuilalt in fiecare minut. Nu aveti nevoie de obiecte.

Fa-i o surpriza si viziteaz-o in mijlocul zilei, doar pentru ca vrei sa fii in compania ei la pranz.

Pentru EL – RAU: Nu-l obliga sa renunte la fotbal sau la orice pasiune a lui pentru a petrece mai mult timp cu tine.

Nu-l stresa cu intrebari de genul: “Unde esti? Ce faci acolo? Cu cine esti? De ce? Cand vii?”

Nu-l incarca cu problemele prietenelor tale.

BINE: Dupa o zi stresanta, alinta-l. Chiar si lor le place!

Intelege-i pasiunile, chiar daca nu sunt comune cu ale tale.

Indeplineste-i o fantezie. Deschide-i usa doar in lenjerie intima, etc

                                                                                                         Sursa Foto

Si daca totusi nu este totul bine intre voi, indiferent daca esti fata sau baiat, organizeaza o calatorie surpriza in Croatia. De ce? Pentru ca acolo exista o insula in forma de inima, Galensjak.

Chiar daca este un blog al unei feministe, va trebui sa las garda putin mai jos in articolul asta si sa recunosc. Baietii stiu sa iubeasca mai bine, atunci cand vor. 40 % dintre barbatii aflati intr-o relatie de durata ii spun partenerei cel putin o data pe zi: “Te iubesc!”. Uimitor, doar aproape o treime dintre femei fac asta. (studiu Emnid – Erforschung der Öffentlichen Meinung, Markforschung und Meinungsforschung, Nachrichten, Informationen, Dienstleistungen, in traducere dupa Google bineinteles – Studiul opiniei publice, cercetări de piaţă şi cercetari de opinie, ştiri, informaţii, servicii).

O fotografie sau un telefon – nu e nevoie de mai mult. Intr-un experiment, cercetatorii de la Londoner University College au analizat subiectii cu un scanner de rezonanta magnetica pentru a observa activitatea creierului in timp ce acestia se uitau la fotografiile iubitelor lor. Concluzia: barbatii indragostiti erau intr-o stare de euforica asemanatoare extazului produs de cocaina.

Iar cercetatorii din SUA merg mai departe si spun ca in ciuda prejudecatilor barbatii sunt mai dispusi decat femeile sa isi sacrifice cariera pentru iubire. Dar si femeile recupereaza. 63% dintre femei si 48% dintre barbati s-ar muta oriunde daca le-ar cere persoana iubita. (www.parship.de)

Si la final, ca sa ne impresionam persoana de langa noi, putem oricand sa ne uitam la un film impreuna si sa ii dedicam aceeasi replica romantica. De exemplu, in “When Harry met Sally“, Billy Crystal ii cucereste inima lui Meg Ryan spunandu-i: “Te iubesc pentru ca iti este frig, cu toate ca afara sunt 25 de grade. Te iubesc pentru ca ai nevoie de o ora si jumatate ca sa comanzi un sandwich. Te iuesc pentru ca esti singura persoana cu care vreau sa vorbesc inainte de a adormi. Atunci cand iti dai seama ca vrei sa iti petreci restul vietii impreuna, atunci vrei ca restul vietii sa inceapa cat mai repede posibil.” Superb :X, insa stim ca in realitate e mai greu sa fie barbatii chiar atat de romantici. Ne putem multumi insa cu o dedicatie dintr-un film.

Iubiti-va mult! S-ar putea sa merite la un moment dat!