În primă fază am fost tentată să scriu către un anomin. Dar nu eşti un anonim, nu eşti un nimeni, eşti o persoană, nu ca oricare alta, dar care merită să traiască. Orice om trebuie să îşi lase amprenta, chiar dacă e vorba de o mare lege în parlamentul european, o carte sau doar un tatuaj făcut pe braţul altuia, trebuie să ai satisfacţia că nu ai trecut prin viaţa degeaba. Nu eşti un nimeni, chiar dacă societatea vrea să te transforme într-unul. Tu şi “prietenii tăi” sunteţi 13.000, dar ignoranţa vă face să păreţi doar unul. Tu ai o personalitate diferită, cel de lângă tine la fel, sunteţi diferiţi, dar trebuie să accepţi asta. Nu încerca să te ascunzi, nu încerca să uiţi, nu încerca să mori, poţi schimba viitorul tău.
Probabil ai auzit asta de foarte multe ori de la oameni care îţi vroiau binele, până când tu le-ai întors spatele şi ai ales “ce e bine” pentru tine. Apropo, ştii cum arată o şcoală? Dar o casă? Părinţii tăi, ştiu, nu mai există sau nici măcar nu i-ai cunoscut. Probabil au uitat de tine şi tu de ei. Sau încerci să faci asta în fiecare zi. Băutura nu te ajută, drogurile nici atât. Poate nu ai să mai simţi durerea provocată de pământul rece pe care dormi, dar cea din sufletul şi din mintea ta o sa rămână veşnic.
Să-ţi spun un adevăr. Poate ştiai că sunteţi 13.000 (la fel ca într-un oraş normal din România, cum ar fi Târgu-Mureş). Dintre voi doar 7000 recunosc că au probleme grave, 5000 cer ajutorul pentru că sunt dependenţi de heroina, însă doar 1000 dintre voi primesc loc în centrele de dezintoxicare. Restul, spre surpinderea mea şi a tuturor, probabil, rămân pe liste de aşteptare. Mulţi nu mai ajung niciodată în centre când le vine rândul şi nu pentru că s-au razgândit, nu pentru că nu sunt dornici să-şi schimbe viaţa, nu pentru că sunt plecaţi prin alte părţi, ci pur si simplu pentru că, nu mai sunt.
Aş vrea să-ţi demonstrez cumva că tu eşti singurul care poate depăşi momentele astea. Îţi poţi schimba viitorul. Suntem oameni şi dacă ai voinţă poţi. Ştii că unii oameni au servici? E locul ăla unde te duci şi faci diferite activităţi, fizice sau mentale, în schimbul unor bani. Mai exact, furtul nu e singura modalitate de a avea bani. Si apropo, cu banii se pot cumpara multe, nu numai droguri. Ai putea să încerci şi cu mâncare. S-ar putea să te ajute.
Nu vreau să fiu ironică, vreau să mă înţelegi, eşti om şi nu vreau să te multumeşti cu această condiţie a ta, pe care sunt sigură că nu ţi-ai dorit-o.
Şi nu uita, nu eşti un nimeni, eşti Mihai din Ferentari!
Sursa fotografiei: http://ioanacirligfoto.blogspot.com/2008/11/scoala-nr-136-ferentari.html
4 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
Buna Teo!
Si mie imi place cum scrii tu. Am dat de blogul tau prin intermediul Andrei care si l-a pus la status pe al ei si te avea in blogroll.
Eu sunt Cristina Stan ( mai sunt 2 cristine, Lisman si Ghetu daca le stii ), m-ai intrebat iesind din cafenea daca mai facem cu Damian, mergeam cu o colega pe strada. Poate iti amintesti.
Cine este Andreea? Nici pe ea nu o cunosc:) Da-mi link-ul ei daca il ai. Ms anticipat.:*
Frumos articolul…sper sa realizeze cititorii ca viata nu e facuta ca sa o induri si sa ii strangi in brate greul ci trebuie sa o calci in picioare si sa iti urmezi vizele si dorintele, mai ales lucrurile care le ai deja..ai facut azi 6000 de vizitatori…asta inseamna ca scrii destul de bine..bravo si la cat mai multi vizitatori..La multi ani blogului tau si celor cu numele Ciprian/Cipriana ca e ziua lor astazi..vacanta placuta..
trist si dureros in privinta situatiei din ferentari…. poate cu articolul asta si inca vreo 500 o sa se uite cineva si sa se schimbe situatia… Bravo!