Ieri a fost scos de la tipografie, azi l-am primit!
Dumnica o sa-l primeasca studentii din camine, iar luni o sa fie impartit printre studentii Universitatii “Dunarea de Jos”! Fiti cu ochii in patru! 
E gratuit!!
O sa apara in curand si varianta on-line!
Intre timp puteti sa votati cel mai frumos zambet pe
Am fost la Pro FM!
Ce am vazut: – corpul vocii de dimineata, cand ascult radio in drum spre scoala.
- cladirea pentru un radio este mult mai mare decat mi-am imaginat
- nu este doar un studio, ci 4!!
- studionul unde se filma emisiunea “Cafeluta lui Costache” de dimineata de la Pro TV, Galati
- oameni tineri
- oameni amabili
-birouri, calculatoare, hartii si scrumiere! 
Ce am invatat: – care este drumul informatiei, de cand se intampla evenimentul pana la ora 18:00 cand este jurnalul de
stiri.
- cum se scrie o stire radio.
- cum se face un material intreg.
- ce inseamna lead, banda, sincron.
-cate tipuri de stiri sunt.
Si ca…daca reusesti sa transmiti prin cuvant publicului tau cat mai mult si mai bine, pentru ca acesta sa-ti imagineze detalii de zona sau situatii pe care numai tu le percepi vizual, inseamna ca esti un bun jurnalist de radio!
Ce mi-a placut: tot, in afara de vocea mea.
Ce nu mi-a placut: vocea mea! (Este dificil sa vorbesti degajat, calm, sa respecti toate semnele de punctuatie, e greu sa te auzi in casti si sa nu te incurci.)
Ce mi-a placut cel mai mult: ca aveau 2 caini!! Super dragalasi! :X:X
Nu e mare lucru, dar sunt fericita. Macar acum pot intra gratis in Piata de la Rusi, pe stadionul Dunarea cand nu joaca nimeni, in padure la Garboavele…ehee…o gramada de locuri! De fapt, chiar sunt unele locuri pe unde pot intra acum, ca doar sunt: “Presa” ! Dar, ce rost are sa ma incred? Sa ma cert cu voi ca nu va iau cu mine la cele mai exclusiviste petreceri?:))
Dar, chiar sunt mandra de mine! E primul press card! Iuppy!
Apropo, marti o sa apara noul numar din Facultativ! Pentru studentii Universitatii “Dunarea de Jos” : Nu ezitati sa il cautati si sa cititi ceva din el! Chiar sunt unele lucruri folositoare stundetilor. Bineinteles ca oricine il poate citi, mai ales ca o sa fie distribuit GRATUIT in Campus, dar si printre studenti la facultati. Si de acum o sa apara la doua saptamani.
In caz ca nu stiti, este vorba de ziarul ligii studentilor in colaborare cu C.C.S (Casa de Cultura a Studentilor), care s-a impus printre ziarele studentesti din tara. Dar ce rost are sa il aud, oricum cel mai important este ca scriu in el numai oameni calzi, draguti, cu putina nebunie si foarte critici cand vine vorba de neregulile din Universitate! In numarul acesta o sa avem si doua concursuri! Nu ma zic mai multe, ca am semnat contract de confidentialitate. ))
P.s: Si daca tot il luati, cautati articolele alea cu TB la sfarsit! ))
Vi s-a intamplat vreodata sa treceti pe langa oameni pe care ii cunoasteti si sa nu ii salutati? Mie, DA!
Si sincera sa fiu, nu inteleg de ce fac asta. In cele mai multe cazuri, sunt constienta ca si persoana care trece pe langa mine ma cunoaste si totusi ne comportam ca doi straini. Si de multe ori mi se intampla ca timp de 5 minute dupa “intalnirea noastra” sa ma gandesc la persoana respectiva. De exemplu: ma intalnesc cu un fost prieten, al unei foste colege de liceu, pe care il vedeam zilnic la cafenea si il stiu destul de bine, mai mult din descriierile ei. Si el ma stie pe mine, dar se intampla sa “nu ne observam” pe strada. Oare ne consideram mai interesanti daca parem inabordabili?
La fel se intampla si cu vecinii. Si ce daca vecinul meu a plecat 5 ani in alta tara? Acum ma prefac ca nu il mai stiu? Si de daca unul abia s-a intors din puscarie si nu l-am mai vazut de cand aveam 8 ani? Sunt sigura ca si el ma stie. Totusi ne prefacem ca suntem necunoscuti intre noi, fara motiv. Despre batrani nici nu mai vorbesc; cand eram copii, cu totii ii salutam, acum saluturile noastre ajung la din ce in ce mai putini varstnici. Pentru ei, dar si pentru ceilalti, un salut si un zambet poate face diferenta dintre o zi mohorata si una insorita, chiar daca afara sunt 0 grade.
Unele femei spun ca ele nu saluta pentru ca barbatii ai trebui sa le salute primii. Corect, doar ca atunci cand se intampla cu adevarat asta, femeile nu aveau drept de vot.
Barbatii nu mai sunt asa de educati ca pe vremuri, dar atunci femeile nu aveau nici dreptul sa poarte pantaloni.
Nu ne mai respectam, suntem iritati mereu, ne certam, in trafic, pe strada, la magazin, ne grabim mereu. Dar sfatul meu este macar sa ne salutam! Nu a intarziat nimeni la servici daca a spus buna ziua vecinului din fata scarii, daca a spus salut colegului din generala sau daca a raspuns la salutul politicos al unui vanzator.
Ce naiba ne comportam asa primitiv? Daca mi-ai luat odata ciolanul, nu iti mai spun “uga uga” niciodata (si te si bat!).
Mi s-a intamplat sa fiu si cu prieteni pe strada si dupa ce treceam pe langa o persoana imi spunea: “Il vezi pe ala, a fost cu mine in liceu!” sau “…e fostul prieten al..” sau “…e fostul meu sef, de unde mi-am dat eu demisia..”. Oricine ar fi, cred ca e un semn de respect pentru tine sa treci peste lucrurile care v-au determinat la un moment dat sa “treceti in anonimat!”
Eu de acum o sa ii salut pe toti cunoscutii. Si ia te uita! Nu o sa mi se para o jignire daca o sa o fac eu prima! Si nu poate sa ma opreasca nimic sa fac asta. (ei bine, poate un sut in fund! )
Salutati-va! Si cum ar zice unii de pe la noi: “jos palaria” pentru cei care fac asta!
Am prea mult timp liber. Asa ca il fructific citind. Cam 80% din timp. Am realizat ca drumurile cu autobuzul au devenit din ce in ce mai rapide cand citesc, asteptarea in statie este placuta, dupa amiaza ploioasa este perfecta si singuratatea nu e chiar atat de groaznica.
Totusi, in 20% din timpul ramas, m-am gandit, cum naiba e barbatul perfect pentru mine?? Mereu gasesc defecte tuturor de langa mine, dar nici eu nu am clar in mintea mea cum ar trebui sa fie. Asa ca o sa incerc sa scriu tot ce cred eu ca ar trebui sa aiba un barbat sa fie de nota 10!
1. Cel mai important este sa fie Destept, Inteligent, Intelept, Chibzuit, cum vreti voi, numai sa aiba destule circumvolutii (macar cat mine, desi ideal ar fi sa aiba mai multe sa am ce invata de la el).
2. Sa aiba perspectiva. Chiar daca nu o sa ajunga Patriciu 2, ar trebui sa aiba si el o idee asupra viitorului sau. Nu as vrea ca raspunsul la intrebarea: “Ce vrei sa faci cu viata ta?” sa fie: “Sunt tanar, ma distrez cat mai pot acum!”.
3. Trebuia sa zic si asta, ca dupa aia paream falsa. Sa arate si bine! Da, asta e, cu totii suntem superficial si ne atrage mai degraba un abdomen “sixpatrat” ) decat o minte complicata. (sau o masura D la sutien, dupa caz:D )
4. Sa nu fie papalau. Mai exact, destept, frumos, cu perspectiva, dar tontalau, babalau, molau (ce urat suna cuvintele astea:))). Sa nu merg cu el pe strada si sa primeasca palme la ceafa (ma rog, capace) de la necunoscuti sau sa tina capul jos cand cineva imi face avansuri (prea frumos spus) de fata cu el. Sa stie sa ma apare. Dar nu numai de oameni necunoscuti, ci si de prietenii lui, de prietenii mei, de parinti etc. Si nu ma gandesc neaparat prin violenta, ci prin sustinere morala si impunere in fata celorlalti.
5. Sa fie respectat de cei din jur. Nu m-as simti bine daca mi-ar povesti cineva lucruri urate despre el. Mi-as dori sa fie pe placul oamenilor. Si al familiei mele, si al prietenilor mei.
6. Sa-mi fie si cel mai bun prieten!!
7. Sa stie sa se descurce in conditii critice.
8. Sa stie sa monteze un cort, dar si cum sa-si asorteze butonii de la camasa la cravata.
9. Sa cunoasca si muzica lui Villalobos, dar si a lui Greog Friedrich Handel.
10. Sa aiba curaj. Sa stie sa riste. Sa nu ii fie frica sa faca lucruri pentru mine.
11. Sa imi respecte placerile (imi plac pufuletii cu mega surprize, poiana cu stafide, sa ma uit la desene, seriale, jocurile pe facebook, sa stau in cada 2 ore si sa citesc carti din lit chic, cosmopolitan, sa filosofez, sa fac glume enervante care ma distreaza doar pe mine, sa beau power ice tea, sa mananc chips-uri si seminte, sa cant pe oriunde apuc, sa dansez in stilul lui baloo, etc.) si sa nu considere ca sunt copilarii, chiar daca si eu recunosc asta!
12. Sa fie pregatit pentru multe alte copilarii de genul 11.
13. Sa mearga cu mine si la concert Mariah Carey, si la premiera celui mai siropos film, dar sa stie si unde e biblioteca, sa putem sa ne documentam amandoi in sala de lectura.
14. Sa mergem si in cel mai agolmerat club, dar si pe cea mai pustie plaja.
15. Sa imi respecte ideile, fara a incerca sa mi le schimbe. Chiar daca suntem diferiti, trebuie sa ne acceptam. Urasc sa fiu schimbata!! Daca m-as schimba pentru fiecare baiat, unde as ajunge? Si asa nu ma cunosc foarte bine, asa as ajunge sa nu stiu nici cum ma cheama.
16. Sa nu fie plictisitor si stresant. Sa nu imi zica din 5 in 5 minute ca ma iubeste. Sa nu se supere cand au trecut 10 minute si nu l-am pupat. Sa nu considere ca nu il mai iubesc daca i-am dat drumul la mana pe strada 2 secunde.
17. Gelozia, mama ei. Sa nu fie gelos. Mai greu, stiu. Se spune ca daca iubesti nu ai cum sa nu fii gelos. Mare vrajeala. Cei care nu sunt gelosi, nu iubesc. Ei, na! Eu nu insel. Pentru ca daca as vrea pe altcineva, m-as duce la respectivul. Simplu! De ce sa te chinui cu cineva, daca iubesti pe altcineva? Cred ca gelozia a despartit cele mai multe dintre cupluri. Nu e un sentiment, e o adevarata boala!!
18. Sa fie independent. Sau daca depinde inca de parinti, sa nu fie sub fusta mamei.
19. Sa aiba calitati. Sa se priceapa la ceva. Orice. Sa stie sa bata un cui. Sa stie sa faca mancare. Sa stie sa joace tenis bine. Sa fie pasionat de ceva. Orice. Papusi, haine, masini, fotbal, nu conteaza ce. Important e sa nu fie fad, anost.
20.Si ar fi intradevar perfect, daca nu ar cere nimic in schimbul tuturor lucrurilor de mai sus!
S-ar putea sa il gasesc odata sau sa ma gaseasca el. Dar, stiu ca trebuie sa astept sa se nasca al doilea Zeus!
Ah, cât de plăcut era să te întorci acasă! Lumea o ostenea şi nu puţin, dar nici a se lăsa ore întregi sărbatorită de propriile-i creatii nu i se părea cea mai curata odihnă. Sătulă de îndatoriri ale creaţiei şi reprezentării, tânjea după bucurii casnice.
Inima îi era un castel purpuriu, aşezat într-o pustie stâncoasă, ascuns în spatele dunelor, înconjurat de o oază de mlaştină, dincolo de şapte ziduri de piatră. Nu se putea ajunge acolo decât în zbor. Avea o mie de cămări, o mie de pivniţe şi o mie de saloane alese, printre care unul cu o simplă canapea bej, pe care, întinzându-se, ea nu mai era “mare”, ci doar cu totul comună, fata care obişnuia să se odihnească astfel dupa o zi plină de îndatoriri.
Însă în cămările castelului se aflau, din podele până-n tavan, rafturi cu toate mirosurile pe care le adunase în timpul vieţii sale, mai multe milioane. Iar în pivniţele castelului erau butoaie cu cele mai bune parfumuri pe care le întâlnise. Când le venea vremea, erau trase în sticle şi aşezate apoi pe kilometrice coridoare umed-răcoroase, ordonate după an, atât de multe, că o viaţa n-ar fi ajuns pentru a fi bătute.
Şi când draga de ea, în fine întoarsă, se întindea pe canapeaua cea simplă şi potrivită căminului – când, dacă nu ştiaţi, îşi scotea pantofii, care au chinuit-o atât de mult pe parcursul zilei – plesnea din palme şi îşi chema slujitorii, care erau de nevăzut, de nesimţit, de neauzit şi mai ales de nemirosit, adică slujitori cu totul imaginari, şi le poruncea să meargă în cămări şi să-i aducă din marea bibliotecă de mirosuri un anumit volum, ori să coboare în pivniţă să-i aducă de băut.
Slujitorii se grăbeau, iar stomacul ei se strângea dureros de chinuitoarea aşteptare. Era, dintr-o dată, ca un beţiv copleşit la tejghea de spaima că nu i s-ar da, dintr-un motiv sau altul, paharul de rachiu. Dacă s-ar fi golit brusc şi pivniţile şi butoaiele? Îi trebuiau imediat, avea neaparată nevoie, ar fi murit pe loc dacă nu i s-ar fi adus.
Dar se linisteşte. Slujitorii aleargă parcă zburând. Poartă pe o tavă nevăzută cartea mirosurilor, pe nevăzutele mâini alb-înmănuşate duc preţioasele sticle, le aşează uşor, le înclină şi dispar.
Iar când rămâne singură, în fine! iar singură, deschide prima sticlă şi bea. Goleşte paharul de miros răcoros dintr-o sorbire şi e minunat! E unul din 2000, prins primăvara, înaintea răsăritului de soare, pe când se afla în vacanţă la bunici, cu privirea îndreptată spre vest, spre vântul uşor care adia izuri montane, păduratice şi un pic din mirosul smolit al acoperişelor. Era aroma primei nopţi încheiate pe care o petrecuse hoinărind. Era proaspăta mireasmă a zilei ce se apropia, a primului răsărit pe care îl trăia în libertate. Acel miros îi vestise atunci libertatea. Îi vestise o altă viaţă. Era acel iz de zori, pentru ea, mirosul speranţei. Îl păstra cu grijă. Şi bea din el în fiecare zi.
Îndată ce golea al doilea pahar, pierea orice nervorzitate, îndoială, nesiguranţă şi o cuprindea o linişte minunată. Îşi apăsa spatele pe perna moale a canapelei, deschidea o carte şi începea să citească din amintire. Citea despre mirosurile copilăriei, şcolii, străzilor şi ungherelor oraşului, despre mirosurile omeneşti.
După sticla cu mireasma speranţei, destupă una din 2005, plină cu mirosul cald de lemne ale primul său picnic. Şi apoi bău aroma unei seri de vară, aleasă pe marginea unui parc.
Următoarele mirosuri erau mult mai recente. Mirosul primului sărut, mirosul primei zi de liceu, mirosul altor oraşe pe care le descoperise în călătoria sa, mirosul oamenilor din jurul ei. Odorul primei colege de bancă îl uitase, însă şi-l imagina bine pe cel al primei iubiri. Mirosul arhitecturii fântânii arteziene unde a simţit prima oară fericirea, era cel mai profund. 
Era de acum, ghiftuită de parfumuri. Membrele i se afundau tot mai grele între perne. Şi totuşi nu-şi încheiase festinul. Chiar dacă ochii nu-i mai citeau şi cartea îi căzuse de mult din mână- nu vroia să încheie seara fără a goli şi ultima sticlă, cea mai minunată: mireasma copilariei…
O bău rememorând-o şi se aşeză pentru asta dreaptă pe canapea, deşi îi venea greu, căci salonul se legăna şi se rotea la fiecare mişcare. Într-o poziţie şcolărească, picioarele strânse, mâna stângă pe coapsa stângă- aşa bâu cel mai minunat parfum din pivniţele inimii sale, pahar după pahar, şi se întrista tot mai tare. Ştia că băuse prea mult. Ştia că nu era în stare să îndure ceva atât de bun. Şi totuşi bău până goli toată sticla.
Lăsă jos paharul şi rămase ca împietrită de sentimentalitate şi beţie câteva minute încă, până ce-i dispăru şi ultima brumă de gust de pe limbă. Se uită în gol, înaintea ei. Creierul i se golise deodată la fel ca sticlele. Apoi se rasturnă pe-o latură peste canapeaua bej şi se scufundă de la o clipa la alta într-un somn ameţitor…
Intr-o relatie se spune ca sinceritatea trebuie sa fie pe primul loc, pe aceeasi treapta cu increderea. Insa, sunt anumite lucruri pe care femeile ar fi mult mai fericite daca nu le-ar auzi niciodata, chiar daca ele se intampla sau chiar daca sunt si ele constiente cateodata. Sa auda: “Am fost la bere aseara, era una tare, nu m-am putut abtine si m-am uitat sub fusta ei!” nu e tocmai visul oricarei femei. Asemenea lucruri ar trebui, pur si simplu, sa nu fie pronuntate! La fel ca si:
10. “Mama a zis ca nu esti de mine, ca merit ceva mai bun. Tata a zis ca esti taranca, dar asa in gluma mai mult. Pana si bunica mea spunea ca esti enervanta, vorbesti prea mult si i se pare ca esti cam prostruta. Dar, in rest le place de tine asa!” Ok, nu o suporta familia ta! Dar, daca o sa aiba destule rotite o sa se prinda si singura ca nu este chiar “dulceata ochilor” mamei tale. Nu o mai minti ca o sa o placa vreodata, asa cum o placi si tu pe ea. Ar fi mai bine daca nu ati discuta prea mult despre asta. Desi este adevarat, o sa devina nesigura pe ea, o sa ii fie teama cand ii spui ca discuti cu mama ta, daca este mai sensibila o sa planga la aflarea vestii si tot tu o sa incerci sa o calmezi, pana la urma fara niciun rezultat. Nu e vina nimanui ca se intampla asta, pur si simplu, cum unii oameni se indragostesc la prima vedere, altii au sentimente de repulsie. E greu sa traiesti cu asta!
9. “Nu imi place ca ai salariul mai mare ca mine, NU suport noua masina a colegului meu, NU imi aprecieaza nimeni aspectul la servici, NU sunt un om prietenos…”…intr-un cuvant ai multe temeri. Probabil in manualul: “Cum sa ai o relatie perfecta?” scrie ca un cuplu trebuie sa discute despre orice, dar daca ai vrea sa capete incredere in tine, ar trebui sa le tii doar pentru tine. In fond, ce rost are sa vorbesti cu ea, cand este foarte posibil ca peste o luna sa ti se mareasca salariul, sa fii apreciat de colegi la serviciu pentru un proiect nou etc. In acelasi manual ar trebui sa scrie ca daca o femeie te iubeste o sa iti accepte totul, o sa fie langa tine la orice pas, o sa fie perfecta. Dar ce se intampla cand la o intalnire cu prietenele, afla ca barbatii lor sunt diametral opusi de tine? O sa se simta lipsita de incredere, o sa-ti ia apararea, dar in sufletul fiecarei femei o sa ramana frustrarile respective. Nu te plange ei pentru temerile tale, ci ambitioneaza-te sa o meriti!
8. “O stii pe colega mea? Are niste picioareee, mama mama! Toata ziua m-am uitat la ele. Ei oricum, am invitat-o la masa pentru ca trebuie sa discutam niste afaceri. Nimic important!”
Stai linistit. Stia ca esti urmasul lui Casanova de cand a acceptat sa fie cu tine. Daca facem un sondaj, dintre 100 de femei, 90 o sa spuna ca sunt constiente ca barbatii lor intorc privirea dupa alte femei, fac glume despre altele cand sunt cu prietenii, chiar daca nu fac nimic propiu-zis. (Cam 30 o sa spuna ca sunt constiente si de faptul ca sunt inselate, dar asta e alta problema). Chiar daca nu este o fire geloasa, o sa fie putin deranjata ca observi picioarele colegei, dar pe ale ei nu le-ai mai remarcat din prima luna de relatie. Si daca toate flirturile tale sunt nevinovate sau in spirit de gluma, de ce sa i le aduci ei la cunostiinta? Prea multa sinceritate, dauneaza!
7. “Iubi, vii putin? Este un paianjen in balcon! Stii ca mi-e frica!” Se mai intampla, ai unele momente in care esti fricos, las, speriat, insa spre dezamagirea ta cliseul este adevarat: femeilor le plac barbatii puternici. Nu trebuie acum sa fii fiul lui Superman si nepotul lui Spiderman, dar nici sa te ascunzi in spatele ei cand va latra un caine. In aceeasi categorie intra si frica de epilat, pensat etc. Eu nu inteleg o chestie. Cand va bateti si va intrebam daca va doare, raspunsul este intotdeauna: “NU!”. Atunci de ce cand va este smuls un biet fir de par, tipati sau va strambati?? De ce va este frica de un mic epilator, de o banda de ceara, cand pielea voastra ar trebui oricum sa fie mai groasa decat a noastra? Si pe noi ne doare, dar nu o sa aud vreodata o fata sa planga in salon sau sa tipe la cosmeticiana cand o epileaza (nici macar cand ajunge la zona inghinala). Fiti barbati! Sau incercati sa pareti!
6. “Stii cum ma mangai tu asa pe spate? Raluca avea unghiile mai mari, ma simteam mai bine!” Nu ne mai comparati cu fostele!!! Roxana facea asa, Monica era mai buna, Georgiana nu era pudica, Sorina nu obosea niciodata. Poate si ea te compara cu fostul ei, dar nu o sa auzi niciodata daca era mai bine sau nu cu el (si nu ma refer aici la jucat monopoly). Fa-ti un caiet, da o nota fiecareia, analizeaza tu fiecare moment, dar tine-l ascuns undeva departe de ochii fetelor! Si oricum, oricine are nevoie de putina liniste!
5. “Alo, da mami! Bine, ce sa fac? Cu o fata! Ei, ce fata? M-am intalnit si eu cu cineva. Hai ma mamaa! Haide ca te sun eu cand plec. Pa mami!” Nu ti-a mai zis nimeni? Vorbesti prea mult cu mama ta!! Nu e ceva rau sa iti respecti parintii, sa ai o relatie frumoasa cu ei, dar nu trebuie sa stie mama ta cine sunt toate fetele din lista de messenger, ce mesaje ai mai primit pe telefon, cat ai mancat azi, de cate ori ai fost la baie, ce ai facut aseara sau azi-noapte, cu cine, unde, de ce?? E deranjant pentru o fata si o sa se simta intr-o competitie cu ea. Si sa fim seriosi, nu trebuie sa stie nimeni ca dupa 20 de ani tot mai esti dependent de maica’ta. Nu iti spune nimeni sa nu faci asta, daca asa te simti tu bine, dar ai putina discretie. In aceeasi situatie intra si discutiile despre mama ta. Nu o lauda prea mult in fata iubitei tale, nu vorbiti despre abilitatile ei de bucatareasca cand fata nu stie nici un ou sa faca, nu vorbi despre cat de multa curatenie face ea zi de zi, cand iubita ta este stilul mai “modern” si nu se identifica cu tipul “bubulina”. Mama ta e prima femeie din viata ta, dar detaseaza-te de ea daca nu vrei sa fie si ultima!
4. ” Wow, ia uite cescuta asta? Nu o aveam la colectie!” Ai pasiuni. Ciudate, dar le ai. Dar, ar trebui sa realizezi cand nu trebuie sa deschizi subiectul. Ai sub pat soldatei, ursuletii tai preferati de la 4 ani sau o colectie completa de reviste porno? Orice ar fi, ar trebui sa ramana secretul tau. Si poate o sa scrii in testament, sa stie toata lumea ce tot ascundeai tu acolo. Iti place sa citesti Cosmopolitan, iti faci poze in oglinda dezbracat, te uiti pe Fashion Tv, te mai imbraci cateodata in rochiile mamei tale, incerci pantofii cu toc, etc. E distractiv! Pentru tine! Sau pentru prietenii tai beti! Dar, cu siguranta nu o sa fii apreciat de iubita ta. Tocmai de asta suntem diferiti. Nici tie nu ti-ar placea ca ea sa ia proteine si sa traga de fiare, sa vorbiti toata ziua de cum se lucreaza corect trapezul, sa scuipe, injure, sa poarte numai bocanci si adidasi si sa stie scorurile la meciuri mai bine ca tine. E impotriva firii!!
3. “Nu inteleg de ce o tipa asa ca tine sta cu proastele astea!! E pacat de tine!” Am auzit asta foarteee des, si eu, si prietenele mele, cred ca toate am auzit la un moment dat. Daca nu iti plac prietenele ei, taci naibii din gura. Ai fi surprins sa afli ca unii oameni s-au si despartit din cauza asta. Ele sunt in viata ei de mult mai mult timp decat tine si s-ar putea sa pierzi in fata lor. Pana la urma, daca ele nu sunt prietene adevarate sau daca o sa ii faca rau in vreun fel, o sa-si dea seama si singura. Cel mai bine ar fi sa refuzi sa te intalnesti cu ele, sa le suporti doar din cand in cand si sa o faci pe ea fericita. Pana la urma nu stai cu prietenele ei, ci cu ea. Gandeste-te ca roata se poate inversa!
2. “Stii iubita, eu nu pot sa te mint. Masina mea am luat-o cu bani furati din Italia! Dar, sper sa nu te superi!” Hmm…ai un trecut. Un trecut care nu include drumuri la manastiri, sarutat moaste si castitate. Onestitatea este o virtute pe care putini si-o insusesc. Asa ca daca acum te-ai schimbat, nu ar trebui sa deschizi subiecte delicate. Ti-ai inselat fosta iubita, ai lovit-o, ai furat, ai mintit, ai fost in coma alcoolica, sunt doar cateva din subiectele pe care ar trebui sa tii pentru tine. Nu esti mai barbat daca ii povestesti cum l-ai batut pe unu de l-ai bagat in spital sau ca te-ai culcat cu 20 de femei pe care nici nu le mai saluti acum. E deja dificil pentru tine sa traiesti cu astea pe cap, de ce sa o ingrijorezi si pe ea? Sa se gandeasca la ce e mai rau cand esti plecat, sa nu poata sa doarma cu gandul ca te-ai putea schimba iar? Nu e bine sa minti, dar e mai bine pentru ea sa nu stie. Tine cont insa, inainte sa ii pui inelul pe deget, discuta cu ea totul!
1. “Oana, prietena ta e buna rau de tot!” Am scris: “Oana” pentru ca mi s-a intamplat si nu doresc nimanui asta. Cel mai groaznic lucru pe care il poate spune un baiat unei fete, intr-un exces de sinceritate, acesta este. Sub nicio forma, o fata nu trebuie sa stie asta. Este mult mai grav decat sa ii spui ca nu o suporti pe prietena ei. Isi pierde increderea in tine, te considera josnic, o sa scazi dramatic in ochii ei. Nu faceti baieti una ca asta! Chiar daca este adevarat, nu spuneti mai mult decat trebuie sa stie ea.
Daca va place mai mult cealalta, nu ezitati sa fiti cu ea. Pana la urma, nicio prietenie nu a stat in calea iubirii pana acum. Doar sa fiti sigur, sa nu regretati, pentru ca se spune ca nu e bine sa regreti nimic in viata.
Ideea este:”Nu faceti complimente (exagerate) prietenelor iubitei voastre!
Cum ziceam si in descrierea mea, eu mint pentru a nu-mi rani prietenii. Se numesc minciuni albe, care sunt chiar de apreciat. Eu, chiar daca imi dau seama cand cineva ma minte, il apreciez pentru ca ma protejeaza. Pana la urma asta este, o urma e protectie pentru cineva drag, de a nu fi ranit. Numai bine!
Dimineata frumoasa de septembrie: bormasina, smirghel, farfurii si castroane, plus vocea “mesterului” prin casa. Intr-un cuvant: super. As fi vrut sa dorm, urmand cursul logic al lucrurilor, tinand cont ca am adormit la ora 5, dar pana si mama mi-a spus odata ca dorintele nu iti sunt intotdeauna indeplinite. Asa ca m-am resemnat.
Totusi, toata galagia asta care m-a trezit din somn, mi-a dat o idee. Sa fac o lista cu toate cuvintele si expresiile care au inceput sa se foloseasca gresit si pe care nu le suport. Oamenii au cam uitat sa comunice ceea ce e destul de grav, cand stai sa te gandesti ca peste ani nu va mai fi asa funny sa te uiti pe youtube la “reportaj vasluian” pentru ca doamna va deveni profesoara de romana sau ca fernando de la caransebes va deveni compozitor.
Domnul mester din casa (casa prietenei mele din bucuresti) vorbea dimineata la telefon: “Da, buey! Am ajuns, ma-ntelegi? Aha, ma apuc acum de treaba ma-ntelegi? Da, da, lasa ca vorbim noi. Ma-ntelegi tu. Pa pa.” Am uitat de somn in secunda urmatoare si mintea mi-a zburat la alte greseli atat de frecvente in vorbirea de zi cu zi, pe care incepem cu totii sa le acceptam si ni se par absolut normale. Probabil cel de la celalalt capat al firului ar fi fost vreun chinez care abia invata limba romana, ca altfel nu imi explic. Dupa mine, intrebarea asta ar trebui folosita doar atunci cand nu ai semnal la telefon ( Nu te aud, tu ma intelegi?), cand incerci sa ii spui iubitului ca nu il mai iubesti (Vreau un timp pentru mine, ma intelegi?) sau cand sufli cuiva la examen (CH3-COOH, ma-ntelegi mai??). Cum ar fi sa vorbim cu totii: “Am fost la piata, ma-ntelegi, am luat 2 kg de mere, ma-ntelegi, si ma duc sa le mananc acum, ma-ntelegi nu??” De ce simtim nevoia de a intreba atat de des asta? Daca nu ne intelege cineva si e interesat de ceea ce spunem, cu siguranta ne va ruga sa repetam, asa ca nu are rost. Sau e doar o forma de verificare a atentiei? Nu stiu exact, cert e ca este deranjant ca auzi: “ma-ntelegi” cand cineva iti povesteste despre cum si-a legat noile sireturi sau cum si-a fardat ochii. Si scuza cuiva ca ar fi un tic verbal este fara nicio importanta. Parerea mea este ca ticurile nervoase sau verbale le au doar oamenii slabi, instabili dintr-un anumit punct de vedere. Nu este ceva permanent, nu te nasti cu el, iti trebuie doar putina putere si ambitie sa poti sa il depasesti.
Alta intrebare, aceeasi problema. Atunci cand esti pe cale de a spune un secret, o informatie, incepi cu o intrebare. Raspunsul la ea, normal ca nu il vei avea decat daca persoana respectiva citeste gandurile, pentru ca altfel este imposibil genetic. Atunci, ce rost are sa ne “imbogatim” vocabularul cu intrebari stupide si inutile? Se spune ca in comunicare trebuie sa existe deviatii ale tonului, alternante ale frazelor, dar acestea trebuie sa fie antrenante pentru ambele parti. La o intrebare precum: “Stii?” raspunsul este de cele mai multe ori inexistent. Mai exista si posibilitatea cand cineva explica un fenomen si la mijlocul convorbirii intervine tot el cu intrebarea: “Stii, nu?”. La fel ca in cazul de sus, daca cineva nu intelege, sau nu are habar despre ce se vorbeste, va intreba frumos si va primi un raspuns, pe care l-a solicitat singur, nu care i-a fost impus. In plus, mai exista si posibilitatea cand “stii” este insotit de pron. “ceva”. Dar pentru a folosi expresia asta, trebuie sa ai si niste nervi, ca altfel nu are expresiviate: “Stii ceva??Nici macar nu vreau sa te mai vad!” Ei fas! )
Asta este unul dintre cele pe care le urasc cel mai tare. Cam locul 2. Daca pe primele doua le mai folosesc si eu neintentionat, pe asta refuz sa il pronunt. Sa va povestesc de ce nu suport. Eram prin liceu, negociam cu un sponsor. Eram 3 fete. Una a vorbit despre locatie si structura evenimentului in sine, eu am vorbit despre ce ii oferim noi dansului, iar o colega trebuia sa vorbeasca despre ce dorim. Dupa ce am terminat noi cu toate, barbatul, cam la 40 de ani, o intreaba pe tipa care se ocupa de dorintele noastre, ce vrem mai exact. Ea deja emotionata a inceput: Pai, v-am zis, niste cosulete ornamentale pe masa, un banner siiiiii..nu mai stiu..cam atat!” Nu numai ca nu am primit “cosuletele”, dar nici ceea ce ne trebuia, mai exact fluturasi! Aceeasi “expresie” am auzit-o si cand un tip isi prezenta o idee de proiect. Pai, cand esti in fata unui auditoriu si tu termini cu: “Siiiii, cam atat am avut sa va spus!”, prin asta se intelege clar ca tu altceva nu mai stii. Asadar, intrebarile celorlalti sunt din start blocate. De ce sa te mai intrebe ceva, daca tu ai recunoscut sincer ca asta e tot ce vrei sa stie ei. De preferat este sa termini cu: “Daca aveti intrebari, sunt dispus sa va raspund la toate.” Atunci demonstrezi ca esti deschis si chiar ii indemni sa reactioneze la ceea ce tu le-ai exprimat.
Siiiii…nu prea mai stiu ce sa scriu, asa ca trec la urmatorul. Foarte nasol!
Daca “siii” era pe locul 2, asta este clar detasat de restul si castiga locul 1. Nu mai suport oamenii care folosesc cuvantul asta. Intrebare: Cati dintre voi nu aveti vreun prieten care sa nu foloseasca intrebari de genul: “Mai mergi la fotbal sauuuuu…?” ? Eu cred ca nu sunteti foarte multi. Sau poate chiar voi sunteti cei care folositi expresia asta. Este pur si simplu imbecila. Sau este o conjunctie cu functie disjunctiva. Asta inseamna ca se foloseste pentru a deosebi ceva, pentru a te ajuta intr-o anumita alegere, care separa doua posibilitati. Ei, pai in momentul in care spui: ” Mergem in club sauuuu…??” Pai, ce pot eu sa raspund. Sau ce? Sau mergem acasa, sau jucam monopoly, sau spargem un pepene in doua si ne bagam capul in el (vreau de mult sa fac asta:))) sau ce?? Sau isi pierde functia. Nu se mai foloseste pentru a alege dintre doua posibilitati clare, ci devine un fel de intrebare. Este mult mai usor sa termini intrebarea. “Faci asta sau nu? sau “Mergem acolo sau dincolo?”. Devine mai usor pentru cel de langa tine si nu mai trebuie sa suporte idiotenia asta de vorba, pe care multi au inceput sa o adopte.
Mai sunt si altele, dar o sa revin intr-un post viitor cu: “ma-ntelegi?, “chestia e caaa..”, “fataaa”etc..
P.s: Cateodata in viata nu conteaza doar frumusetea si banii. Frumusetea e trecatoare si banii se pot pierde la fel de repede ca tineretea, insa abilitatea de a comunica corect, lejer, stapan pe tine, chiar daca nu spui numai lucruri inteligente, este la fel de importanta ca aerul sau ca noua jacheta din colectia de toamna-iarna de la ZARA:). Chiar daca vorbesti doar ca sa multumesti fanilor tai ca te-au votat miss sau daca incerci sa il convingi pe dealer ca cel de langa tine a trisat, comunicarea te ajuta. Poti sa iesi de multe ori din tipar, sa lasi in urma prejudecatile si sa demonstrezi ca se poate si altfel.
Departe. Oriunde. Rar…
Totul începe cu un gând şi o melodie. Gândul e slab, melodiia îl accentuează. Gândul devine puternic, melodiia devine o obişnuinţă.
Îi este frică să recunoască, ambiţia şi orgoliul formează o barieră greu de trecut, un obstacol pe care niciodată nu s-a gândit să îl alunge din calea ei. Aude mereu: “Dacă asta este modalitatatea ta de a iubi, dacă aşa consideri tu că se spune “adio” , încă mai ai multe de învăţat.” Râsul ei colorat intervine mereu şi pare absentă la tot ceea ce i se arată, traduce, chiar desenează. “Nu” a devenit de mult cel mai bun prieten al ei. A auzit în visele ei gândurile reci ale celorlaţi strigând: “Aruncă-mi sentimentele în stradă, nu ezita. Sunt lipsit de frică acum. Te-am învins!” Doar că dimineaţa când se trezea, uita totul şi acelaşi zâmbet de copil apărea din nou pe faţa ei şi masca orice urmă de dor.
Dor. Sentimentul acesta a fost mereu străin ei. A încercat sa îl simtă cu adevarat, însă nu reuşise. Singurele momente în care identificase trăirile ei cu dorul erau dispariţia mărcii ei preferate de suc de pe piaţă şi terminarea liceului. În cea de-a doua întâmplare, sentimentul fiind simţit doar timp de 2 minute cât a durat momentul apluzelor pentru absolvenţi.
Dar, acum se schimbare. Avea putere. Doar că acum sensul cuvântului putere îşi schimbase semnificaţia…avea putere să spună că…îi este DOR. Tot ea…scria:
Îmi este dor de privirea lui, de felul cum dormea de parcă soarele nu va mai răsări niciodată, de zâmbetul lui. De fiecare dată când închid ochii, îi vâd pe ai lui. Îmi amintesc locul nostru preferat, cum ne atingeam mai întâi degetele, apoi ne ţineam de mână, dupa care ne luam în braţe şi uitam de tot. Oamenii treceau pe lângă noi ca nişte marionete, noi eram cei care le dictam fiecare gest. Şoferul de taxi ne fluiera şi ne consideram importanţi, florăreasa îl stresa să cumpere o floare pentru “fata lui frumoasă” doar pentru că aşa vroia el, oamenii erau invidioşi când ne vedeau că ne bucurăm de stropii fântânii arteziene în timp ce ei îi ocoleau, vânzătoarea de la mall zâmbea când ne auzea vorbind despre un viitor inel de logodnă. El avea şi un scenariu. Cererea urma să fie în locul nostru preferat, în mijlocul zilei, pentru a demonstra tuturor cât de mult însemnă iubirea lui pentru mine. Dar, toate astea au dispărut şi acum îmi este dor.
Dar, încă nu am puterea să îi spun. De fapt, niciodată nu i-am spus nimic. Nici când plângeam, nici când râdeam. Ar fi trebuit să îi fi spus mai devreme. Acum e prea târziu…
Îmi este dor de orice. De fiecare amănunt mărunt, de fiecare ceartă, de fiecare zâmbet. Nu-mi vine să cred că încă îl mai vreau, ţănând cont printre şi peste câte am trecut. Sper ca va dispărea totuşi… Dar…Dacă Oamenii Riscă…oare o să fie fericiţi?
Eu nu ştiu răspunsul şi nu aş putea să o ajut. De fapt, nu are nevoie de ajutorul nimănui. Poate doar al lui..dacă el ar şti..
Să le vezi de la distanţă cum trec cu părul lor auriu (de cele mai multe ori) prin faţa geamului tău este una, dar să fii nevoit să trăieşti printre ele e alta. Să le observi de dimineaţă până seara, să asculţi tot ce vorbesc, să fii pur şi simplu absorbit de perfecţiunea şi profunzimea lor e deja prea mult.
Nu ştiţi despre cine vorbesc? Să vă explic. Fetele din lumea bună vor să fie mereu unice. Asta se ştie şi este dovedit ştiinţific. Însă, nu pot să fie unice prin afişarea unei colecţii de diplome, prin rezumarea ultimei cărti a lui Paolo Coelho sau prin câştigare premiului “Angajatul lunii” la locul de muncă (dacă există). Ele se iubesc la suprafaţă, dar trebuie să se atace pe la spate. Şi ce le doare cel mai tare? Atacul ..la braţ!
Nu vă gândiţi la o luptă fizică. Ele se ataca mult mai dureros de atât. Tot ce contează este pe cine, unde şi de ce ţin la BRAŢ! De dimineaţă până seara, discuţiile sunt numai despre aceste posibile jucării (se întâmplă să fie numiţi şi sponsori) cu numele de Bărbaţi! Fată, tu l-ai văzut pe ăla? Da, dar e cu bruneta aia naşpa. Cum naşpa fată că e Raluca, colega ta din liceu? Eii, înseamnă că el o face naşpa, că e prea stilat pentru ea.
Hmm..zilnic acelaşi discuţii. Şi nu vă gândiţi că fenomenul se întâmplă doar în cluburi, ci peste tot. De exemplu, la supermarket. Fată, ia uite ce multe are tipul ăla în coş. Da fată, e bogat înseamnă. Dar, oare de ce stă cu urata aia lângă el? Ei, cred că îi este mila de ea. Şi aşa discuţiile devin interminabile.
Acum să revin la titlu. Fetele astea au nevoie de ceva special. Nu de directori la firma lui tăticu, nici de băutori de Crystal în cluburi de fiţe (1750 lei pe net, dacă are chef cineva de un şpitz cu băieţii) şi nici măcar de prietenii lui Irinel Columbeanu. Fetele s-au reprofilat şi au devenit vânătoare de indicatoare MARO. Să vă explic odată ce înseamnă asta. Păi, ce e atât de extraordinar încât le va face pe toate prietenele tale să te urască şi sa devii dorită de toţi bărbaţii aceia jalnici, care au soţie şi fac cumpărături în supermarket?? DA! Un prinţ!!
Toantele Toate fetele şi-au luat bilete de vacanţă (din alocaţie) în Anglia. Acolo unde indicatoarele maro sunt peste tot, unde fiecare casă este monument istoric, unde bărbaţii cu accent au batiste brodate cu sigla familiei şi codul bunelor maniere este cartea pe care au învăţat-o înaintea abecedarului.
Conversaţia de la care a pornit totul a fost foarte educativă. O tipă, pe care am văzut-o doar de două ori, când aveam 14 ani, vroia să-ţi formeze “o gaşcă” nouă şi să plece să se distreze în Anglia. Când şi de ce? Oricând, ţinând cont că a renunţat la facultate (“nu era de mine, nu m-am integrat”) şi de ce? Pai, cum de ce?? “Nu acolo sunt toţi ăia prietenii lui Charles? Dacă mergem mai multe gagici aşa, ne distram acolo. Ei, nu neaparat cu aştia super super aşa, dar mai sunt şi mai mici. Dar, ştii tu fata, mai mici înseamnă cât aştia mari la noi. Ca patronii de club, de exemplu. Te-ai prin? Şi ăia sunt frumoşi al naibii. Dar, tu ştii engleză? Ei, ştiu! Dar, ce contează? Îi învăţ eu română! E ieftin biletul şi stăm la văr’miu acolo, dar trebuie să ne facem rezervare cu 3 luni înainte. Ai merge? “
Cum ziceam, e una să le observi de la geam şi alta să trăieşti cu ele. Nu ştiu cum să le numesc, au întrecut de mult rangul de pitzipoance. Sunt cu centură neagră acum. Have fun, girls.
Oricum…..
P.s: De abia aştept să vă ataşez poze cu Windsor Castel. Dar pot să vă pun una chiar acum, că nu fiţi prea curioşi! Să ştiţi unde să veniţi la nunta mea.
P.S 2: Nu sunt sigură că ştiu să citească, de aia mi-am permis să scriu articolul ăsta!
 | theodorabintu on Barbatul “theodoria… |
 | Raluca on Barbatul “theodoria… |
| theodorabintu on Barbatul “theodoria… |
 | catalinstoica on Barbatul “theodoria… |
 | ckubs on Barbatul “theodoria… |
|
