La anu’ nu mă mai combin!

Nu, nu fac (încă) reclamă la Vodafone, dar asta e regula nr. 1 pe lista: Ce să faci în 2010, la vârsta de 20 de ani?

Sunt născută pe 8 ianuarie (ca să ştiţi) şi pentru mine începutul unui alt an înseamnă şi înaintarea în vârstă. Apropo, cel mai tare lucru când eşti născut în 1990 este că îţi poţi da seama imediat ce vârstă aveai în 1998 sau ce vârstă vei avea în 2035? Mai ales pentru cei care stau mai prost la matematică….nu că aş cunoaşte pe cineva….ziceam şi eu…

Aşadar, deşi nu a venit încă 1 ianuarie şi nici ziua mea eu mă gândesc la ce ar trebui să schimb în anul care vine.

Lista de priorităţi în 2010!

1.  Nu vreau să mă combin! Am o revelaţie f tare aşa. (cum s-ar spune, am avut un trip şi nici nu am avut nevoie să mă droghez pt asta). Fac 20 de ani, e ultimul an de stat într-un oraş trist şi tocmai am fost martora, dar şi protagonista unor faze pe care cel mai bine nu încep să le povestesc! E anul perfect. Aş putea să-l numesc anul independenţei! ) Sau anul dragonului independent! Că sună mai chinezesc aşa! ) …trec mai departe..

2.  Să învăţ germana.

3. Să mă chinui să iau bursa aia Erasmus…mama ei de bursă!

4. Să îmi fac mai mult timp pentru fete, timp pe care altă dată îl alocam nemernicilor care nu au ştiut să aprecieze asta.

5. Să nu mă mai angajez la real în 2010! Dar de fapt, niciodată în viaţa mea!

6. Să am mai multă grijă de lucrurile mele persoanele, cum ar fi telefoane, acte, bani…

7.  Să mă apuc să fac sport şi să îmi iau inima în dinţi să mă înscriu la cursul ăla de dans la care mă tot gandesc de jumătate de an!

8.  Să fiu singură tot anul! Am mai zis asta? ?

9. Să mă distrez mai mult!

10. Să nu mai plâng.

11. Să nu mai cred că “tot ce zboară se mănâncă”!

12. Să citesc mai mult şi să îmi fac  timp să duc cărţile la bibliotecă la timp, să nu îmi mai trimită citaţie acasă că mă dau în judecată! )

13.  Să nu mă mai apropii de vreun exemplar de sex masculin, care îndeplineşte punctele: “tânăr, deştept, frumos”! Sau cel puţin aşa minte el că ar fi şi eu ca gâsca îl cred!

14. Nici să flirtez virtual cu nr 13! )

15.  Nici să îmi zboare mintea la aşa ceva! (Nu se pune când o va face fără permisiunea mea)

16.  Să mă duc la cursuri la Bălteanu! Niciodată nu am rezistat la cursurile lui mai mult de jumătate de oră şi faptul că o lună am muncit de joi la Real era un motiv perfect pt mine să chiulesc de la el.  Nu pune absenţe nici la seminarii el. E aşa de simpatic, merge cu autobuzul, are cursurile pe nişte foi lipite de ciorbă şi gem:))) Chiar îmi pare rău că nu am fost de mai multe ori la el. O să se schimbe asta de la anul! Promit!:D  Poate îl rog să fie şi bunicul meu! Mi-ar plăcea să îmi povestească “Cultură şi identitate romănească” noaptea înainte să adorm! Ce tare ar fi!

17. O să îmi fac rugăciunea noaptea şi o să mă duc mai des la biserică! Mi-am dat seama că de ceva timp sunt “in relatie de paralelism cu biserica”. Singurul mod prin care mă mai apropii de Domnul este că îmi fac cruce (câteodată) când trec cu autobuzul pe lângă biserica din cartier (dimineaţa nu se pune că oricum dorm pe mine).

18. Să învăţ că de sărbători ar trebui să fii mai bun, nu mai irascibil şi stresant! (+ să enervezi pe toată lumea din jurul tău, care are spiritul sărbătorii în sânge ) )

19.  Să nu mai cred! Nimic. Să mi se spună Theo Necredinciosa! (sau cum mi-a spus astăzi un prieten The O Necredincios! ) )….O-ul Necredincios, asta sunt! De fapt, asta o să fiu! )

20. Să am destulă ambiţie să îndeplinesc toate punctele de mai sus! (sau măcar două, trei)

21. + să nu îmi fac niciun iubit! )

Aşa să mă ajute Dumnezeu! (nu de alta, dar i-am promis că mă duc la biserică mai des!)

Voi ce alte schimbări aţi vrea să faceţi în urmatorul an?

Urasc clinchetele si zurgalaii!!

De doua saptamani fac o promotie in real! Nimic neobisnuit, in afara faptului ca ma enervez in fiecare zi pe majoritatea angajatilor care traiesc toti intr-o mare teroare inspirata de domnii inspectori de siguranta, niste misogini cu aere de presedinti, printi, tari, imparati, regi etc! ) Chiar ma gandeam sa ii intreb daca sunt cumva ultimii din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen. Pe langa asta, apara atat de bine bunurile angajatilor incat mie in doua saptamani mi-a fost furat telefonul. Dar asta e alta problema!

Vroiam sa vorbesc despre cu totul altceva! Despre acest infinit Spirit al Cracinului! Ma indispune, irita, enerveaza ma zgarie pe creier colindele + retina mea o ia la fuga cand vede din ce in ce mai multi mosi, fulgi, stelute, braduti, bombonele etc. Mai e pana la CRACIUN!!! Nu e momentul! Imi place Craciunul, nu zic nu, dar de ce trebuie sa ne punem de prin noiembrie fesulete cu puf alb si motz???

Stau 6 ore la real, timp in care ascult numai Stefan Hrusca, Fuego, Andra + multe melodii neindentificate inca! O iau razna! Vad zilnic oameni care cauta oferte de Craciun, cand noi suntem abia pe 7 decembrie?? Ce-ar fi sa ne spunem de prin martie, Hristos a inviat? In loc sa ii cant mamei La multi ani, ii cant “Hristos a inviat din morti..”!

Mi se pare exagerat! Prea exagerat! Stiu ca in perioada asta toate supermarket-urile au incasari de 5 ori mai mari decat intr-o luna oarecare, dar nu cred ca o sa daruiasca cineva cadoul de mos craciun pe 20 noiembrie. Sau nu?

Mi-e greata de oamenii astia prea veseli, care asteapta sarbatorile cu sufletul la gura. Si de tot sclipiciul asta din jur si luminite! Tot din noiembrie a fost aprinsa si eterna schela a revelionul din Galati (Caciula lui Durbaca=)) ) pe care este si un mos aminat, zburand cu sania lui trasa de Rudolf! Ce emotionant! Asta nu ar fi o problema, doar ca aceasta schela este in mijlocul celei mai mari intersectii din Galati tot timpul anului si pe ea scrie mare si clar LA MULTI ANI 2010 tot anul. E frumos sa citesti prin august La multi ani si sa-l vezi pe mosu’  (neanimat insa:D)!

Poate am devenit eu insensibila, dar stiu ca inainte nu era asa. Cel putin cand venea Mos Nicolae nici nu erau aprinse luminile in oras, care sincer vorbind, ofera un efect frumos. Si era asteptarea mai frumoasa. Simteam emotiile alea de copil, cu o saptamana maxim, inainte. Acum e atata reclama proasta legata de sarbatoarea asta incat nici copii de 4 ani nu mai cred in mosul si le spun parintilor ca este oferta la Vodafone, sa le ia un iphone ceva!

Pana la Cracin o sa ma inchid in casa, sa fiu departe de “balciul” asta etern!

M-am saturat sa te astept…

Ma gandesc sa ma mut. Sa plec de langa tine. Sa nu mai avem niciun contact. M-am saturat de dimineti reci in care te asteptam ore intregi cu speranta in suflet sa fii in regula si sa nu fii ramas blocat pe undeva sau sa fii lovit, m-am saturat de toti oamenii pe care ii considerai mai importanti decat mine, m-am saturat sa te vad de la departare si sa nu te opresti pentru mine nici macar o secunda.

Am fost depedenta de tine, dar nu te mai vreau in viata mea! Acum de cand te-ai “tunat” sau modernizat, ai uitat cand erai doar un “prafuit” pe care doar eu si doi prieteni te mai tineam in “circuit”. De ce sa te mai astept? De ce sa ma trezesc devreme pentru tine? De ce imi faci tu programul cand sa ma culc?

Intradevar, ai fost langa mine in cele mai dificile momente ale vietii, in toti cei 4 ani de liceu m-ai sustinut mereu. Acum la facultate imi erai chair drag, mai ales ca erai singurul care exista in viata mea. Dar m-am saturat de tine…crede-ma. Esti mai rau ca o fata! Tu nu stii ca nu ai voie sa intarzii cand te intalnesti cu o fata? De la 14 ani tot de rog, dar tu nu intelegi niciodata, pentru ca niciodata nu ti-a pasat de sentimentele mele..

 

Autobuzule 104….de azi…te parasesc!

Măcar eu am curaj!

M-am săturat de oameni care critică România şi în special de tinerii care consideră ţara asta un “tărâm expirat” plin încă de comunişti, care le fac viaţa un chin. Mai lăsaţi-ne fraţilor! Toate ţările au defectele lor, dar alte popoare nu au stat cu mâinile în sân şi râdeau de tot ceea ce vedeau: de porno-ismul şi vulgarismul ăsta televizat care “se vinde” (după cum arată statisticile); părerea mea e că “se vinde” şi tvr cultural, dar nu trezeşte sentimente şi trairi interioare atât de intense cum face o emisune în care Nichita se înjură de morţi în direct cu soţul ei (adorabilă imagine) sau în care doi filfizoni ne arată funduleţul şi opusul lui la o ora decentă.

De ce ne gândim la România doar ca la o ţară plină de ţărani (şi nu mă refer la sensul de om din mediu rural care se îndeletniceşte cu agricultura şi păstrează valorile arhetipale), de nesimţiţi, de hoţi, de idioţi care nu au trecut niciodată pragul unei biblioteci şi se dau mari filozofi? România este umilă, morocănoasă, singură şi de mulţi abandonată, săracă şi plină de boli?? Trafic infernal şi oameni fără perspective? Dacă noi avem părerea asta, de ce ne mai mira opinia străinilor? De ce ne miră faptul că nu ne putem bucura de frumuseţile unor tări precum Italia sau Spania, pentru că ne este frică să nu îşi dea seama că vorbim limba română? Ne-am pierdut cu totul spiritul patriotic!

Nu susţin că eu l-aş avea foarte puternic impregnat în minte, dar măcar eu am CURAJ! Am curaj să sper la un trai mai bun în ţara mea. Am curaj să mă gândesc la un viitor aici! Mă întăreşte faptul că limba română este a doua limbă vorbită la Microsoft, ca la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt români, ca un crater de pe lună poartă numele Spiru Haret, ca prima femeie inginer din lume a fost Eliza Leonida Zamfirescu, o româncă, că Timişoara este primul oraş european care a beneficiat de iluminare stradală cu energie electrică (1884), ca Victor Babeş a realizat primul tratat de bacteriologie din lume…..şi etc….Aş putea să scriu aici până mâine.

Mulţi dintre voi probabil nici nu ştiau despre realizarile astea, pentru că ne naştem în ţara asta, în care nimănui nu-i pasă, toţi îşi văd de drumul lor purtând ochelari de cal, nimeni nu te mai întreabă: “Ce faci?” fără să aibă un interes şi banul a întrecut înzecit valoarea păstrării unei personalităţi unice şi puternice. Nu mai contează nimic, în afară de a avea bani. O idee pe care o avem încă din burta mamei şi care ne deteriorează din fiinţe umane în marionete, controlate de toate valorile astea mercantile.

Domnule viitor preşedinte, vreţi să faceţi o plimbare cu mine să vedeţi că nu suntem toţi orbi şi tâmpi încât să nu ne dăm seama în ce fel de ţară trăim? Ce ar fi să deschide-ţi dumneavoastră ochii şi să vă uitaţi la graniţă că fug cu toţii de pământul ăsta ca de ciumă? La aeroport oamenii care pleacă sunt cu zâmbetul pe buze, iar cei care vin (de obicei oameni de afaceri, obligaţi să calce aici) sunt cu ochii în pământ şi grăbiţi să se întoarcă în ţara lor. Vi se pare normal?

Eu votez cu REMUS CERNEA!

Stiu, stiu ca votul este secret, dar pur si simplu nu-mi pot coase buzele (sau lipi degetele)! Trebuia sa va spun pe cine am hotarat sa onorez cu stampila mea!

Remus Cernea este candicatul PartiduluiVerde, in caz ca nu il cunoastesti, desi e putin probabil, nu?:D

De ce il votez? In primul rand sunt sigura ca nu si-a facut campanie electorala cu mici, carnaciori, frigarui sau cine stie ce altceva, pentru ca banuiesc ca e vegetarian si pentru ca nici nu ar fi avut aceeasi nesimtire la toti ceilalti.

In al doilea rand, o sa ajute mediul. De fapt asa zice el si nu prea are o fata mincinoasa! ) Si poate ajuta si el la infiintarea politiei animalelor de care Romania, o tara care se caracterizeaza prin respect, ar avea nevoie de ea cum are o pitzi de geanta LV!

In al treilea rand, ar fi o stare de bucurie si veselie nationala sa il vedem pe la Conferinte internationale, pe la Bruxelles, la intalniri cu Obama sau Sarkozy. )) (eventual venind pe motociclete oficiale! )  )

In al patrulea, nu-i asa ca va faceti sa zambiti numai cand il vedeti?:D Si pe mine! ) Inca din prima m-a cucerit!

Go go, Remus Cernea!!

Sa va documentati…

 

The Best!

M-am hotărât să trăiesc după un nou principiu. Să fiu cea mai bună în tot ce fac. Ori că este vorba de şcoală, servici,voluntariat pentru ajutarea animalelor fără stăpân sau orice alt domeniu, o să mă străduiesc să fiu cel mai bine pregătită. Am observat ceva. Oamenilor le este frică să folosească grade de comparaţie de superioritate sau superlative relative şi absolute! Pare mai greu să spui: “Sunt cel mai bun!” decât să spui: “Sunt destul de bun!”.

Ne mulţumim cu puţin când nu e cazul, iar cei care se află pe locurile codaşe iau mereu faţa celorlalţi. Chiar aseară mă uitam la televizor şi era o doamnă (prea frumos spus), îmbrăcată ca la cabaret (prea frumos spus) care se tot certa singură printr-o emisiune de kkt (urât spus:D, dar adevarat). Doamna, total vulgară ţipa: “Îmi zici tu mie asta mă nemernico? Eu, ditamai redactorul şef??”  Această funcţie este visul meu, dar atunci mi-a fost ruşine că cineva cu o astfel de imagine şi cu o minte atât de îngustă se poate numi redactor şef. Mai târziu am aflat că era vorba de revista Click!, dar aceasta informaţie nu pot să spun că m-a calmat.

Totuşi, pe domnul Cristian Tudor Popescu, pe Mihaela Nicola (pe care o apreciez mai mult decât pe oricine din domeniu), pe Mihai Coman (decanul Facultăţii de Jurnalism din Bucureşti, care are mai multe cărţi şi articole publicate decât anii don’şoarei redactor-şef şi a întregii echipei de la ziarul ei), pe Esca (redactor-sef la The One) şi mulţi mulţi alţii, nu i-am văzut prin astfel de emisiuni cu toate medaliile la gât şi premiile în mână susţinând că sunt cei mai buni! Dar de ce? Eu chiar aş vrea asta, să vedem şi noi cum arată un jurnalist, cum arată un scriitor contemporan (şi nu mă refer aici la Loredana Groza şi Laura Andreşan), cum arată un om integru!

La fel se întâmplă şi în alte domenii. Cel mai bun nu se bucură de aceeaşi popularitate ca cel de pe locurile următoare. Ceilalţi vor încerca să fie mereu cei mai buni după alte criterii. Rămânând la acelaşi exemplu, Click este cel mai bun ziar de folosit la toaletă sau cel care are cei mai multi cititori cu un IQ mai mic decât al struţilor (care au ochiul mai mare decât creierul) şi tot aşa.

Urăsc idioţii din ţara asta care se laudă cu nimicuri şi îmi pare rău pentru oamenii buni care sunt superiori din toate punctele de vedere încât nu se coboară la nivelul “preşurilor”!

A aparut noul FACULTATIV!

Ieri a fost scos de la tipografie, azi l-am primit!

Dumnica o sa-l primeasca studentii din camine, iar luni o sa fie impartit printre studentii Universitatii “Dunarea de Jos”! Fiti cu ochii in patru! E gratuit!!

O sa apara in curand si varianta on-line!

Intre timp puteti sa votati cel mai frumos zambet pe

http://www.lsg.ugal.ro/voteaza/

Primul contact cu un studio radio!

Am fost la Pro FM!

Ce am vazut: – corpul vocii de dimineata, cand ascult radio in drum spre scoala.

- cladirea pentru un radio este mult mai mare decat mi-am imaginat

- nu este doar un studio, ci 4!!

- studionul unde se filma emisiunea “Cafeluta lui Costache” de dimineata de la Pro TV, Galati

- oameni tineri

- oameni amabili

-birouri, calculatoare, hartii si scrumiere!

 

Ce am invatat: – care este drumul informatiei, de cand se intampla evenimentul pana la ora 18:00 cand este jurnalul de

stiri.

- cum se scrie o stire radio.

- cum se face un material intreg.

- ce inseamna lead, banda, sincron.

-cate tipuri de stiri sunt.

Si ca…daca reusesti sa transmiti prin cuvant publicului tau cat mai mult si mai bine, pentru ca acesta sa-ti imagineze detalii de zona sau situatii pe care numai tu le percepi vizual, inseamna ca esti un bun jurnalist de radio!

 

Ce mi-a placut: tot, in afara de vocea mea.

Ce nu mi-a placut: vocea mea! (Este dificil sa vorbesti degajat, calm, sa respecti toate semnele de punctuatie, e greu sa te auzi in casti si sa nu te incurci.)

Ce mi-a placut cel mai mult: ca aveau 2 caini!! Super dragalasi! :X:X

 

Primul meu Press Card!

Nu e mare lucru, dar sunt fericita. Macar acum pot intra gratis in Piata de la Rusi, pe stadionul Dunarea cand nu joaca nimeni, in padure la Garboavele…ehee…o gramada de locuri! De fapt, chiar sunt unele locuri pe unde pot intra acum, ca doar sunt: “Presa” ! Dar, ce rost are sa ma incred? Sa ma cert cu voi ca nu va iau cu mine la cele mai exclusiviste petreceri?:))

Dar, chiar sunt mandra de mine! E primul press card! Iuppy!

Apropo, marti o sa apara noul numar din Facultativ! Pentru studentii Universitatii “Dunarea de Jos” : Nu ezitati sa il cautati si sa cititi ceva din el! Chiar sunt unele lucruri folositoare stundetilor. Bineinteles ca oricine il poate citi, mai ales ca o sa fie distribuit GRATUIT in Campus, dar si printre studenti la facultati. Si de acum o sa apara la doua saptamani.

In caz ca nu stiti, este vorba de ziarul ligii studentilor in colaborare cu C.C.S (Casa de Cultura a Studentilor), care s-a impus printre ziarele studentesti din tara. Dar ce rost are sa il aud, oricum cel mai important este ca scriu in el numai oameni calzi, draguti, cu putina nebunie si foarte critici cand vine vorba de neregulile din Universitate! In numarul acesta o sa avem si doua concursuri! Nu ma zic mai multe, ca am semnat contract de confidentialitate. ))

P.s: Si daca tot il luati, cautati articolele alea cu TB la sfarsit! ))

Loc…(gol)….de buna ziua!

Vi s-a intamplat vreodata sa treceti pe langa oameni pe care ii cunoasteti si sa nu ii salutati? Mie, DA!

Si sincera sa fiu, nu inteleg de ce fac asta. In cele mai multe cazuri, sunt constienta ca si persoana care trece pe langa mine ma cunoaste si totusi ne comportam ca doi straini. Si de multe ori mi se intampla ca timp de 5 minute dupa “intalnirea noastra” sa ma gandesc la persoana respectiva. De exemplu: ma intalnesc cu un fost prieten, al unei foste colege de liceu, pe care il vedeam zilnic la cafenea si il stiu destul de bine, mai mult din descriierile ei. Si el ma stie pe mine, dar se intampla sa “nu ne observam” pe strada. Oare ne consideram mai interesanti daca parem inabordabili?

La fel se intampla si cu vecinii. Si ce daca vecinul meu a plecat 5 ani in alta tara? Acum ma prefac ca nu il mai stiu? Si de daca unul abia s-a intors din puscarie si nu l-am mai vazut de cand aveam 8 ani? Sunt sigura ca si el ma stie. Totusi ne prefacem ca suntem necunoscuti intre noi, fara motiv. Despre batrani nici nu mai vorbesc; cand eram copii, cu totii ii salutam, acum saluturile noastre ajung la din ce in ce mai putini varstnici. Pentru ei, dar si pentru ceilalti, un salut si un zambet poate face diferenta dintre o zi mohorata si una insorita, chiar daca afara sunt 0 grade.

Unele femei spun ca ele nu saluta pentru ca barbatii ai trebui sa le salute primii. Corect, doar ca atunci cand se intampla cu adevarat asta, femeile nu aveau drept de vot.

Barbatii nu mai sunt asa de educati ca pe vremuri, dar atunci femeile nu aveau nici dreptul sa poarte pantaloni.

Nu ne mai respectam, suntem iritati mereu, ne certam, in trafic, pe strada, la magazin, ne grabim mereu. Dar sfatul meu este macar sa ne salutam! Nu a intarziat nimeni la servici daca a spus buna ziua vecinului din fata scarii, daca a spus salut colegului din generala sau daca a raspuns la salutul politicos al unui vanzator.

Ce naiba ne comportam asa primitiv? Daca mi-ai luat odata ciolanul, nu iti mai spun “uga uga” niciodata (si te si bat!).

Mi s-a intamplat sa fiu si cu prieteni pe strada si dupa ce treceam pe langa o persoana imi spunea: “Il vezi pe ala, a fost cu mine in liceu!” sau “…e fostul prieten al..” sau “…e fostul meu sef, de unde mi-am dat eu demisia..”. Oricine ar fi, cred ca e un semn de respect pentru tine sa treci peste lucrurile care v-au determinat la un moment dat sa “treceti in anonimat!”

Eu de acum o sa ii salut pe toti cunoscutii. Si ia te uita! Nu o sa mi se para o jignire daca o sa o fac eu prima! Si nu poate sa ma opreasca nimic sa fac asta. (ei bine, poate un sut in fund! )

Salutati-va! Si cum ar zice unii de pe la noi: “jos palaria” pentru cei care fac asta!